Manoperă

FAQs la subiectul construcţie hale

Din momentul tragediei de la Bad Reichenhall s-a declanşat o discuţie referitoare la acoperişurile din lemn. Nu doar profanii au multe întrebări în legătură cu acest subiect. În continuare am întocmit un catalog de întrebări şi răspunsuri speciale pentru ziarişti, factorii comunali de decizie, politicieni şi alte persoane interesate. Dacă doriţi informaţii suplimentare scrieţi-ne, vom răspunde cu plăcere solicitărilor dumneavoastră.

• Când putem discuta despre o hală? Cum putem delimita acest subiect?
  

  Când putem discuta despre o hală? Cum putem delimita acest subiect?

  O hală este în mod obişnuit o clădire cu un singur nivel, care poate fi utilizată în diverse scopuri.  De exemplu poate fi utilizată pentru practicarea sporturilor, manifestări culturale, producerea, comercializarea şi depozitarea mărfurilor. Majoritatea halelor sunt închise, există însă şi hale cu acoperişuri deschise. Clădirile de locuit sau cele comerciale cu mai multe etaje nu sunt considerate hale, se întâmplă totuşi ca pe clădirile cu nivele multiple să fie amplasate hale şi care să constituie acoperişul - este cazul unor hale de tenis din centrele comerciale.
  
  Prezenta dezbatere ia în considerare în principal halele pe sufrafeţe extinse precum cele pentru echitaţie, de tenis sau patinoarele. 

• Câte hale există cu aproximaţie la momentul actual în Germania?
  

  Câte hale există cu aproximaţie la momentul actual în Germania?

  O evaluare exactă este foarte dificil de realizat. Într-un oraş mic cu 25.000 locuitori există cca.  200 hale. Oraşele „civice" pot avea mai multe sau mai puţine hale industriale la dispoziţia administraţiei comunale. Astfel, în Germania ar exista cca. 600.000 de hale la o populaţie de 80 milioane de locuitori. E posibil ca această evaluare să pară nerealistă, dat fiind că doar lanţul de magazine Aldi dispune de cel puţin 5.000 de locaţii, iar în zonele cu o mare densitate există nenumărate hale de producţie, transbordare şi expediţie. 

• De la ce deschidere a acoperişului există un potenţial pericol reprezentat de factorii diverşi de influenţare, comparativ cu structura acoperişului unei clădiri rezidenţiale particulare?
  

  De la ce deschidere a acoperişului există un potenţial pericol reprezentat de factorii diverşi de influenţare, comparativ cu structura acoperişului unei clădiri rezidenţiale particulare?

  Structura de rezistenţă este o construcţie spaţială portantă, care dispune de o serie de rezerve de capacităţi portante, chiar şi datorită faptului că deschiderile de 10 - 13 m sunt relativ mici. Dacă o componentă a structurii cedează, ca de ex. căpriorii, celelalte componente preiau sarcina componentei deteriorate.
  
  În cazul construcţiei unei hale cu o deschidere mai mare de 15 m modurile de realizare a construcţiei diferă, astfel încât la cedarea unei componente constructive sunt implicate şi componentele învecinate. Acest lucru se poate presupune şi pentru Bad Reichenhall.
  
  Prin noţiunea de deschidere se specifică distanţa dintre doi suporţi, de ex. doi stâlpi. Hala din Reichenhall era de 80m lungime, iar  deschiderea de 40 m. Deschiderea se referă întotdeauna la structura portantă primară. Aceasta le sprijină pe celelalte.

• Ce este o structură portantă?
  

  Ce este o structură portantă?

  O construcţie care «transmite» în sol încărcările sarcinilor de la acoperiş, precum sarcina proprie a acoperişului sau zăpada. Încărcările se transmit prin grinzi către stâlpi şi apoi spre fundaţie, iar de acolo către sol respectiv terenul de fundaţie.

• Ce trebuie repectat în principal la construncţiile extinse?
  

  Ce trebuie repectat în principal la construncţiile extinse?

  Atunci când se proiectează o structură de acoperiş  pentru o clădire portantă extinsă, trebuie cunoscute foarte exact tipurile materialelor utilizate, fizica construcţiei şi raporturile statice. De asemenea, trebuie să se ţină cont de efectele încărcărilor de ex. zăpadă şi vânt.

• Care sunt materialele de construcţie utilizate pentru acoperişurile halelor?
  

  Care sunt materialele de construcţie utilizate pentru acoperişurile halelor?

  Se utilizează beton armat respectiv pretensionat, oţel, lemn sau moduri de construcţie combinate. În cazul componentelor constructive unice se pot combina şi materiale diverse - fiind cazul atunci de componente constructive de îmbinare, ca de ex. componente constructive de îmbinare din lemn-beton. Este posibil însă, ca în cadrul unei structuri portante, componentele unitare să fie din materiale diferite aşa ca la patinoarul din Deggendorf.

• Care sunt avantajele şi dezavantajele diferitor materiale de construcţie?
  

  Care sunt avantajele şi dezavantajele diferitor materiale de construcţie?

  Construcţiile din lemn prezintă o greutate scăzută dar în acelaşi timp o rezistenţa ridicată.  De aceea, sunt „predestinate" pentru deschiderile mari. Ele prezintă suprafeţe netede, pe care nu se poate depune nici o murdărie şi sunt rezistente la acţiunea substanţelor din aer - de ex. sunt rezistente la acţiunea aerului cu conţinut de sare din băile saline.  Chiar dacă sunt  inflamabile, prezintă o mare rezistenţă la foc, adică prezintă capacitate de rezistenţă portantă chiar  şi la mult timp după declanşarea incendiului.
  
  Construcţiile metalice prezintă rezistenţe ridicate în cazul unor dimensionări relativ reduse. Dezavantajele constau în durata redusă de rezistenţă la foc, secţiunile transversale deschise în care se poate depune praful, necesarul de întreţinere, pentru a evita coroziunea provocată de aerul sărat sau umiditatea ridicată din atmosferă.
  Construcţiile din beton armat îmbină avantajele betonului cu dezavantajele fierului. Betonul, care preia forţele de presiune este rezistent contra majorităţii acţiunilor de corodare. Pentru a prelua forţele de întindere, este necesar fier suplimentar care printre altele mai şi corodează uşor. Un dezavantaj major al contrucţiilor cu deschidere largă, din aceste materiale de construcţie este greutatea ridicată: betonul armat cântăreşte aproape de cinci ori mai mult decât lemnul. Greutatea proprie consumă astfel o mare parte din rezervele portante. În cazul construcţiilor cu o mare deschidere, betonul armat este greoi şi neeconomic. De aceea,  betonul pretensionat nu este recomandat la deschideri mai mari de cca. 25 m. Suporţii metalici sunt pretensionaţi şi transmit forţele de presiune în beton.

• Referitor la capacitatea portantă, există puncte sensibile funcţie de materialele de construcţie diferite utilizate?
  

  Referitor la capacitatea portantă, există puncte sensibile funcţie de materialele de construcţie diferite utilizate?

  Componentele constructive din orice material vor fi solicitate egal în cazul unor utilizări similare.  Toate materialele de construcţie prezintă similitudini. Proiectantul nu trebuie să cunoască doar reglementările statice, ci să ţină cont de avantajele şi dezavantajele fiecarui material de construcţie. Trebuie luate în considerare caracteristicile specifice ale materialelor de construcţie precum şi utilizarea adecvată a acestora.

• Există un potenţial de periculozitate deosebită exclusiv la acoperişuri sau şi la pereţi?
  

  Există un potenţial de periculozitate deosebită exclusiv la acoperişuri sau şi la pereţi?

  Acoperişurile cu deschidere  mare  transmit sarcinile din încărcare - sarcina proprie şi cea din zăpadă - prin pereţi. Există un potenţial deosebit de periculozitate datorat unei mari solicitări la încovoiere.
  
  Pereţii prezintă alte dimensiuni şi datorită înălţimilor mai reduse, nu creează atâtea probleme ca structurile de acoperiş. Deschiderea acoperişului din Bad Reichenhall era de 40 m, pereţii având o înălţime de 8 sau 10 m. Dacă însă anumite părţi din construcţia peretelui cedează, atunci bineînţeles că cedează şi acoperişul. 

• Care sunt factorii climatici care periclitează capacitatea portantă şi cum se pot combate efectele?
  

  Care sunt factorii climatici care periclitează capacitatea portantă şi cum se pot combate efectele?

  În principiu, apa dăunează oricărei construcţii, indiferent de tipul materialelor utilizate. Componentele din lemn care sunt supuse umidităţii pe termen lung, îşi pierd rezistenţa şi pot fi invadate de ciuperci. Componentele metalice ruginesc, iar componentele de beton armat sunt de asemenea periclitate de acţiunea corozivă asupra armăturii din fier beton.  Este necesar un plan de măsuri constructive pentru combaterea infiltrării apei, duşmanul oricărei construcţii. Trebuie construit în aşa fel încât să se excludă pătrunderea umezelii. De altfel, construcţiile trebuie întreţinute, iar utilizatorul sau proprietarul trebuie să aibă grijă ca acoperişul şi pereţii să rămână etanşi.
  Acelaşi lucru este valabil în principiu şi pentru îngheţ, căci şi în acest caz este vorba tot de apă.  Dacă pătrunde apă printr-o fisură - indiferent de tipul materialului de construcţie - şi îngheaţă, apa se dilată şi apoi îngheaţă, distrugând betonul/lemnul.
  Căldura în limite normale nu produce deteriorări nici unui material de construcţie. Incendiile sunt deja alt subiect. În acest caz, structura de lemn prezintă avantajele ei speciale.  Construcţiile metalice sau cele din beton armat îşi pierd instantaneu rezistenţa la temperaturi de peste 300 - 400 de grade  şi se prăbuşesc. Lemnul arde partea de suprafaţă, externă care se carbonizează dar care are efectul unei termoizolaţii şi protejează miezul care susţine mai departe structura. 

• Care este semnificaţia pe care o au proiectarea structurii portante şi execuţia construcţiei pentru calitatea ei, în sensul capacităţii portante?
  

  Care este semnificaţia pe care o au proiectarea structurii portante şi execuţia construcţiei pentru calitatea ei, în sensul capacităţii portante?

  Competenţa proiectanţilor şi a firmelor executante sunt decisive pentru calitatea construcţiei.
  
  Se poate proiecta o structură de rezistenţă astfel încât în cazul cedarea unei componente să nu conducă la cedarea întregii hale. Proiectarea inteligentă a unei structuri are ca scop limitarea daunelor în cadrul întregii structuri portante, în cazul colapsului unei componente constructive.   Acest mod de proiectare este mai puţin obişnuit, fiind scump. Adeseori, deciziile de proiectare sunt determinate mai întâi de constrângeri economice  şi nu de minimalizarea daunelor în cazul unui accident.

• În principiu, constituie vechimea unei construcţii un potenţial pericol?
  

  În principiu, constituie vechimea unei construcţii un potenţial pericol?

  Dacă cineva nu se ocupă de o construcţie, nu o locuieşte şi mai ales nu o îngrijeşte, aceasta se va deteriora în câţiva ani. Aceasta este valabil atât pentru casele de locuit cât şi pentru oricare altă clădire. De aceea se şi spune: "Natura recuperează totul".

• Se poate evita acest lucru prin controale periodice?
  

  Se poate evita acest lucru prin controale periodice?

  Controalele periodice ajută la recunoaşterea şi remedierea micilor deficienţe. În cazul în care acestea sunt trecute cu vederea, se ajunge la daune ulterioare semnificative.

• Se pare că nu sunt stabilite intervale de întreţinere pentru halele cu acces public. De ce?
  

  Se pare că nu sunt stabilite intervale de întreţinere pentru halele cu acces public. De ce?

  Aceasta este o întrebare politică. Legiuitorul consideră că întreţinerea şi îngrijirea clădirilor este problema proprietarilor şi a utilizatorilor.  Nu s-a dorit până în prezent şi nici nu se doreşte nici acum emiterea unor prevederi de întreţinere, pentru a nu creea un excedent de reglementări.
  
  Tendinţa în construcţiile publice este de a reduce deciziile administraţiei publice  a construcţiilor şi de transmite responsabilitatea pentru construcţie întreprinderilor pe perioada de construcţie şi de garanţie, iar la final proprietarilor şi utilizatorilor. Diminuarea suprareglementărilor este solicitată de Brüssel, iar autorităţile salută acest lucru sub aspectul unei penurii financiare generale. Astfel, specialiştii nu mai ocupă funcţiile din direcţiile de construcţii, iar responsabilităţile trec de la domeniul public direct în sarcina utilizatorilor.

• De ce se utilizează de fapt structuri de lemn pentru acoperişul halelor?
  

  De ce se utilizează de fapt structuri de lemn pentru acoperişul halelor?

  Structuri de lemn s-au mai utilizat, deoarece nu existau structuri metalice şi din beton. Clădiri de deimensiuni mari, hale pentru diverse adunări şi case din lemn se construiesc de secole. Acest material de construcţie este istoric, corespunzător şi în prezent. Vechile primării, numeroasele case din grinzi, clădirea Knochenhauer Amtshaus din Hildesheim, dar şi Karawansereien din  Seidenstraße sunt exemple pentru construcţiile cu o viaţă îndelungată.
  
  Utilizarea structurilor de lemn în cazul construcţiilor moderne a fost mult simplificată prin elaborarea lemnului stratificat, prin care s-au putut valorifica dimensiunile naturale ale lemnului.   În prezent se pot produce „grinzi de lemn" la lungimile şi dimensiunile dorite ca şi componente constructive mari pentru planşee.

• Care sunt avantajele faţă de celelalte materiale de construcţie?
  

  Care sunt avantajele faţă de celelalte materiale de construcţie?

  Greutatea proprie scăzută la o rezistenţă similară, maleabilitatea ridicată a lemnului stratificat, aşadar posibilitatea de a produce componente de construcţie îndoite şi suprafeţe netede, o rezistenţă ridicată la foc şi un aspect optic exterior corespunzător. Lemnul stratificat oferă arhitecţilor posibilităţi ridicate de configurare. Se pot produce piese îndoite şi curbate, ccea ce nu ar fi posibil cu alte materiale de construcţie şi la costuri reduse ca la lemn.

• Sunt adecvate în construcţii toate tipurile de lemn specifice ţării noastre?
  

  Sunt adecvate în construcţii toate tipurile de lemn specifice ţării noastre?

  Bineînţeles că nu. În cazul halelor cu deschidere mare se utilizează adesea lemnul stratificat sau chiar grinzi din lemn masiv, ca de exemplu îmbinările nodale din plăcile cu cuie.  La acestea se foloseşte în general lemnul de răşinoase. Lemnul de răşinoase standard pentru Europa este molidul. Acesta este puţin rezistent la umezeală şi la atacul ciupercilor. Construcţiile din molid necesită o "protecţie specială pentru construcţii a lemnului ", care se traduce prin: lemnul trebuie construit astfel încât componentele să nu fie umede. Dacă se respectă acest lucru, molidul poate rezista nelimitat. Impregnarea cu un agent de protecţie adecvat nu are decât un efect redus, deoarece soluţia nu prea poate intra în suprafaţa lemnului.
  
  Celelalte tipuri de lemn precum laricele şi pinul au mai puţine probleme cu durabilitatea. Stejarul, care de obicei este utilizat doar ca lemn masiv, nu poate fi luat în considerare ca materie primă în construcţii datorită considerentelor economice şi actualmente nu este agreeat pentru utilizarea la producerea lemnului stratificat.

• Care este durata de viaţă a construcţiilor din lemn?
  

  Care este durata de viaţă a construcţiilor din lemn?

  Dacă aceste construcţii se menţin uscate, durata lor de viaţă este nelimitată. Podul capelei din Lucerna de exemplu, care are un acoperiş, are peste 500 de ani vechime. Există de asemenea case din grinzi foarte bine întreţinute din  Evul Mediu. Dacă nu ar fi existat catastrofele şi războaiele ca cel de Treizecideani precum şi celelalte care au urmat, ar fi existat încă şi mai multe. Este evident însă, că acele construcţii încă existente au fost realizate încă de atunci a o calitate  bună.

• Nu de mult timp ne-am putut bucura de acoperişul de lemn de la EXPO. Trebuie să ne gândim ca şi acesta va ceda după câteva decenii?
  

  Nu de mult timp ne-am putut bucura de acoperişul de lemn de la EXPO. Trebuie să ne gândim ca şi acesta va ceda după câteva decenii?

  Acoperişul cu învelitoarea extinsă pe o suprafaţă de 40 x 40 m constituie un frumos exemplu pentru construcţiile inginereşti moderne din lemn, necesitând însă întreţinere. Dacă această întreâinere se efectuează, construcţia poate dura şi secole.

• Cum se produc componentele din lemn cu lungimi foarte mari, drepte sau îndoite din scândurile de dimensiunile copacului?
  

  Cum se produc componentele din lemn cu lungimi foarte mari, drepte sau îndoite din scândurile de dimensiunile copacului?

  Scândurile se îmbină în lamele de lungimea dorită cu ajutorul îmbinărilor de pene metalice. După aplicarea cleiulului, lamelele sunt foarte flexibile, existând posibilitatea îndoirii la forma dorită. Componentele  de construcţie prezintă rezistenţă după întărirea cleiului.
  
  Acest procedeu se efectuează de pe la mijlocul secolului al 19-lea. În Southampton există încă un colegiu din anul 1869, cu componente încovoiate din lemn. În Germania, maistrul de dulgherie  din Weimar Otto Hetzer a Adoptat această metodă de construcţie şi a dezvoltat procesul tehnologic până la producţia de serie. Sala de sporturi construită de el se mai găseşte încă în Wuppertal. Însă de-abia după cel de-al doilea răboi mondial s-a remarcat extinderea semnificativă a lemnului stratificat. Jumătate din lemnul stratificat produs pe întregul mapamond provine din America de Nord, cealaltă din Europa, cu preponderenţă din ţările vorbitoare de limbă germană.  

• Care sunt tehnologiile de îmbinare ale scândurilor?
  

  Care sunt tehnologiile de îmbinare ale scândurilor?

  Scândurile se îmbină prin conectori. Scândurile încleiate compun piesele de construcţie finite. Se vorbeşte adeseori de "ferma" aceasta însemnând "grindă".

• Ce fel de tipuri de cleiuri se utilizează?
  

  Ce fel de tipuri de cleiuri se utilizează?

  În zilele noastre discutăm despre adezivi. Cleiurile sunt o subspecie care conţin apă ca agent de dizolvare.
  
  Înainte se utilizau doar cleiuri. Otto Hetzer folosea cleiuri cu cazeină, care se producea din oase.  În zilele noastre se utilizează cleiuri cu policondensare, care constau din clei şi un agent de rigidizare. Ambele se mixează, iar la rigidizare se elimină apa.
  
  Pe lângă acesta, se utilizează liant pe bază de poliuretan sau răşini epoxilice - acestea fiind realizările ultimilor 20 de ani.

• Cum se testează eficacitatea lor şi când?
  

  Cum se testează eficacitatea lor şi când?

  Lianţii trebuie să aibă agreere în Germania. Centrul de verificare a materialelor MPA din Stuttgart testează adezivii, apoi Institutul German pentru tehnică în construcţii emite autorizaţia generală de construcţie. Aşa se obişnuieşte de decenii.

• Cum este asigurată calitatea în firmele de producţie a lemnului stratificat?
  

  Cum este asigurată calitatea în firmele de producţie a lemnului stratificat?

  Există în Germania cca. 40 de producători de lemn stratificat. Fiecare are nevoie de  o autorizaţie primară sau secundară de efectuare a încleierii. Autorizaţia primară de încleiere este necesară atunci când se livrează construcţii cu o deschidere largă. Există circa 30 de întreprinderi. Fiecare producător este verificat, dacă este în situaţia tehnică şi dispune de personal în vederea producerii de lemn stratificat. Firmele, care trebuie să fie supravegheate conform unei solicitări legale din domeniul construcţiilor, primesc  codul de calitate a produselor - RAL.  Producătorii lucrează în general la un nivel de calitate, care nu este uzual în industria construcţiilor.

• Există o autoritate de supraveghere a produselor pentru producătorii de lemn stratificat, care exclude procedeele inconforme?
  

  Există o autoritate de supraveghere a produselor pentru producătorii de lemn stratificat, care exclude procedeele inconforme?

  Producţia industrială a lemnului stratificat este sistematizată şi strict controlată. Toate firmele producătoare trebuie începând din 1996 să respecte o normă germană, şi-anume pe lângă controlul propriu să se supună şi unui control general străin. Controlul se efectuează de două ori pe an de către controlori străini de firmă, efectuează constatări pe baza probelor efectuate prin sondaj, spre a verifica eficienţa controlului propriu.
  
  Astfel, toţi proprietarii care deţin o autorizaţie de încleiere trebuie să deţină şi o licenţă de producţie a grinzilor portante, încleiate.  Şi pentru autorizaţia de încleiere au loc controale periodice efectuate de către un institut independent.

• În cazul contractelor publice participă majoritatea autorităţilor de construcţii. Sunt acestea mai informate şi mai sensibile decât beneficiarii particulari în ceea ce priveşte întreţinerea şi controlul?
  

  În cazul contractelor publice participă majoritatea autorităţilor de construcţii. Sunt acestea mai informate şi mai sensibile decât beneficiarii particulari în ceea ce priveşte întreţinerea şi controlul?

  Nu. Construcţiile publice sunt finanţate preponderent din avansuri. În acest mod se asigură construcţia, însă nu sunt prevăzuţi bani pentru întreţinere. Sensibilizarea se produce după producerea unui accident. În acel moment, nimeni nu permite să i se reproşeze că ar fi omis ceva.